Minciuni care distrug vieti

Cand am venit de Craciun la mama mea, chiar in seara in care am ajuns, am aflat povestea foarte trista a unei prietene din copilarie, D. O vizitam adesea, ii duceam tot felul de mici nimicuri, atat de importante in comunism. Fata provenea dintr-o familie de muncitori cu 3 copii. Erau saraci raportat la noi chiar si in acea lume cenusie in care toti ne scaldam in lipsuri de neimaginat azi. Dar tatal lui D. ajunge dupa Revolutie la personal intr-o uzina cu capital strain. Fiica lui e angajata fara probleme, intra si in echipa de baschet a institutiei. Nu sufera de foame, mizerie, teama zilei de maine ca toti tinerii de varsta ei, care mancau margarina de prajituri pe paine in camine unde era mai rau ca in puscariile de acum.
Fiind destul de atragatoare, sportiva, desi nu era o persoana culta (iar sacrificiile frecventarii unei facultati nu o atrageau deloc) si-a gasit rapid un partener dezirabil, fiu de fosti securisti, el insusi student apoi absolvent al Academiei de politie. S-a casatorit cu nunta, sotul a obtinut un loc de munca bine platit si sigur. Viata ei era de invidiat pentru colegii ei de generatie, care se zbateau in mizerie, nesiguranta, nu isi permiteau sa aiba o relatie.
Dar viata e complicata. Anii au trecut, ea nu a investit in nimic altceva decat sa fie o sotie si o mama buna. Nu a investit in a gandi macar cu propriul creier, ceea ce presupune un mare efort. Cand eforturile extenuante pentru a-si indeplini rolul social si lipsa satisfactiilor personale si-au pus amprenta pe fata ei, a devenit neatragatoare. Sotul a dat-o afara din casa cu un copil mic in miezul lui noiembrie. Divortul s-a pronuntat curand.
Ceea ce e interesant e ca atunci cand mama mea mi-a spus ca sotul a divortat de ea, feminista din mine a ripostat: "De unde stii ca nu a divortat ea de el?" Mama mea a izbucnit in ras de naivitatea mea. Mi-a explicat ca D. e genul de persoana care nu ar face nimic ca sa iasa din rand, iar un divort e o fapta antisociala in lumea ea.
A vrut investitii sigure, casa, familie, copii. Credea ea. Dar s-au dovedit mult mai riscante decat incercarea de a face ceva iesit din comun, ca a scrie un roman cum nu s-a mai scris, a face o descoperire total noua sau a deveni alpinista. Daca ar fi gandit cu creierul ei, ar fi stiut asta. Feministele o stiu de foarte tinere. Nu a fost un singur moment in viata mea in care sa consider ca o familie e o implinire. E doar un noroc, e ca si cand ai castiga la loto. Nu iti petreci viata jucand la loto, ci incercand sa faci afaceri mai mult sau mai putin sigure. Atunci cand apare un risc, ti-l asumi. E riscul tau.
Aici vina cea mare o are societatea si educatia. Femeilor ar trebui sa li se explice din copilarie ca mirajul caminului fericit ca sursa majora de implinire a unei femei e doar... un miraj. Realizarile personale, oricat ar fi de greu sa ajungi la ele, sunt mai sigure. Daca principalul tau scop in viata e familia, ajungi sa nu faci nimic pe plan personal si riscul de a deveni o ratata e urias. D. si-a asumat mai multe riscuri decat daca ar fi investit in propriul creier. A jucat cu carti pierzatoare, desi e posibil sa joci cu carti bune si sa pierzi. A facut toate eforturile sa nu iasa din rand, ca o oaie. Si a sfarsit ca o oaie, din nou in apartamentul saracacios al parintilor ei. Dar cu un copil dupa ea, celalalt a ramas la sot.
Dar modelul lui D. e si la oamenii educati. Am fost in vizita la o familie cu un copil. Acesti oameni nu vorbeau decat despre acel copil, ce face, cum face, ce zice, cum zice, ca si cand lumea s-ar fi prabusit si numai acel copil ar fi ramas. Mama copilului mi-a spus ca asta e cea mai mare implinire in viata, copilul, ca se simte implinita cand isi ia fiica de la gradinita. Dar nu stiu cat de implinita era cand era cu nervii la pamant. Casnicele din America anilor '50-60, in ciuda prosperitatii economice, erau foarte nefericite. Modelul de mama de familie e impus de patriarhat, nu e "in genele" femeilor. Recompensele sunt doar sociale, ca te tii de turma, dar nu personale.
In cele din urma, inclusiv tatal copilului a inceput sa vorbeasca de beneficiile familiei si copiilor (el se cearta cu soacra tot timpul). "Ce e aia cariera? A fost inventata de capitalisti ca sa le creasca productia! Oamenii au trait tot timpul, mii de ani, cu alti oameni. De acolo iti vin satisfactiile!"
Da, e adevarat totul. Doar ca oamenii au trait asa, dar nu au fost fericiti. Uitandu-se mereu ce zic rudele si vecinii, au uitat de ei, si-au inhibat sentimentele. Mai mult, acest sistem a fost contra progresului. Sa ne uitam la ce e in Africa, in tarile Arabe, oameni care nu fac un pas fara comunitate. Aberatiile comportamentale sunt incluse.
Cum te simti cand ai cariera? Te simti ca un Maserati. Eu cel putin asa ma simt. Cariera nu te poate face fericit/a. Nu e prima, nici a doua optiune. Fericirea e intr-adevar in oameni, dar care sunt sansele. Daca ai cariera, esti doar un obiect de lux, dar un obiect cautat. Cum se simte un Maserati? Cred ca bine. Dar cred ca un Maserati ambitios vrea sa se simta ca un Rolls.

Continue Reading

Ce cauta Irlanda in UE?

M-am intrebat mereu ce cauta Romania in UE, ce merite ascunse trebuie sa fi avut pentru a fi acceptata, cand tarele ei economice, dar mai ales sociale, sunt atat de vizibile. Sigur, politica e in primul rand compromis. Uneori a arata ca aderi formal la niste valori e suficient ca sa intri intr-un grup. Dar dupa ce am vazut ce probleme au alte tari din superba familie Europeana, realizez ca locul Romaniei chiar e printre ele. Chiar merita sa fie in UE, acest club freak, cu un statut de 1000 pagini care poarta numele pompos de "constitutie".
Un membru de onoare al acestui club este...Irlanda. Irlanda e o tara catolica. Cica. Am vazut un film Irlandez dragut, in care la un moment dat un personaj spunea "Facem asta ca sa aratam ca suntem crestini, dar nu suntem". Poate ca obsesia catolicismului vine din complexul paganismului in patria lui Merlin. Sau poate ca foametea cumplita din secolulul al XIX-lea, ca si saracia care facea emigrarea singura solutie viabila, au traumatizat locuitorii acestei tari pentru totdeauna. Altfel nu vad cum s-ar putea explica aberatiile pe care le imbraca crestinismul in aceasta tara. Una dintre ele este interzicerea avortului in orice alta situatie decat aceea in care viata mamei este pusa in pericol. Din acest motiv, situatiile aberante sunt la tot pasul. Copiii cu sindromul Down sunt considerati o binecuvantare, cand lista de boli genetice de care sufera un copil din aceasta tara poate fi mult mai lunga.
Recent, unei bolnave de cancer, a carei boala intrase in remisie, i-a fost refuzat dreptul la avort, desi exista riscul agravarii bolii. Femeia, emigranta din Lituania, a reusit sa avorteze in UK, dar a si intentat proces tarii de adoptie, pe care l-a castigat la CEDO. Pentru cine nu stie, o sarcina poate fi foarte riscanta in cazul acestei boli. Nivelul ridicat de hormoni (estrogeni, progesteron, dar nu numai) favorizeaza proliferarea unor tipuri de celule maligne. In treacat fie spus, sarcina in general prezinta asemenea riscuri, chiar in cazul persoanelor sanatoase. Beneficiile sarcinii sunt adesea exagerate, despre problemele pe care le aduce se vorbeste foarte putin. Viata si sanatatea firava a acestei femei erau puse in pericol. Cu toate astea, dogma religioasa era mai importanta. Oare au fost medici cei care au dat verdictul de inacceptare a avortului?
Situatia acestei femei e insa varful ice-berg-ului. De fapt viata unei femei, dreptul ei la fericire, sunt total ignorate. Chiar daca femeia era o mostenitoare bogata si o parazita care nu voia sa faca altceva decat sex si plaja, era dreptul ei sa dispuna cum vrea de corpul si de viata ei. Femeia nu e nascuta ca uter si instrument de satisfacere a nevoilor sexuale si sociale ale barbatilor. Atata timp cat femeile nu vor vorbi deschis despre ele, despre problemele lor, atata timp cat nu vor incerca macar sa le identifice, situatia nu se va schimba. Gratie educatiei pe care am primit-o, nu sunt in masura sa vorbesc despre felul cum se simte si cum gandeste o femeie nascuta intr-o familie mai mult sau mai putin traditionala.
Dar cred ca lumea ar fi altfel daca femeile ar invata ca sunt libere, ca nasterea nu e datorie, ci doar un act de mare curaj si un mare risc pe care si-l pot asuma in cunostinta de cauz.
Ca pasiunea sexuala e foarte rara, ca e un bilet la loterie, ci nu o realizare.
Ca e mult mai simplu si mai sanatos sa investeasca in cariera si in devenirea personala decat in visul unei casnicii fericite, care depinde de enorm de multi factori incontrolabili. Femeia e in primul rand ea insasi, nu sotie. Femeile din societatile matriarhale nu stiu ce e casatoria monogama.
Ca prostitutia indiferent de forma (chiar in cadrul unei casnicii) e sclavie tolerata. Daca o femeie se decide sa faca sex, trebuie sa faca in primul rand pentru propria placere.
Simpla autovalorizare a unei femei ar conduce la schimbarea mentalitatii in societate. Din micile compromisuri patriarhale, din micile concesii pe care o femeie le face in viata ei se ajunge la marile aberatii precum interzicerea avortului. Oare in Irlanada femeile au drept de vot? Dar in Romania?
http://www.evz.ro/detalii/stiri/cedo-condamna-irlanda-pentru-ca-a-interzis-avortul-unei-femei-cu-cancer-915945.html

Continue Reading

Cateva motive serioase ca o femeie sa fie religioasa

Candva am intalnit pe strada niste femei din cultul Mormonilor. Au incercat sa ma converteasca, iar eu le-am replicat ca nu inteleg cum pot ele, ca femei, sa faca parte din acest cult care accepta poligamia. Ele mi-au spus ca e complicat, ca nu e ceea ce cred eu. Nu inteleg cum exista femei musulmane, cum unele femei se convertesc la cultul islamic. Dar oare e asa diferit, ca femeie, sa fii crestina?
O prietena mi-a trimis un material care continea si citate din Biblie. Probabil femeile care se declara crestine nu au citit Biblia. Le-o recomand:

Ø Neveste, fiţi supuse bărbaţilor voştri cum se cuvine Domnului”,

deoarece

Ø „ Femeii I-a zis: Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Geneza 3:16

Ø „Bărbatul nu este dator să îşi acopere capul, pentru că el este chipul şi Slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. În adevăr nu bărbatul a fost luat din femeie ci femeia din bărbat; şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie ci femeia pentru bărbat. De aceea femeia din princina îngerilor trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei”. Corinteni 11: 7-10

Ø „Femeia să înveţe în tăcere cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, să se ridice mai presus de bărbat ci să stea în tăcere. Căci întâi a fost întocmit Adam şi apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii”. Timotei 2:11-14

Ø „Femeile să se roage în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială...”. Timotei 2:9

Ø „Dar vreau să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este capul lui Hristos”. Corinteni, 11.3.

Ø „Femeia e frumoasă şi fără minte ca un inel de aur pus în râtul unui porc!”, Porverbele, 11:22

Ø "Cum s-ar putea naşte dintr-o fiinţă necurată cum e femeia un om curat?”, Iov, 14:1-4

Ø "Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască", Exodul, 22:18

Ø „Când o femeie va rămânea însărcinată şi va naşte un copil de parte bărbătească să fie necurată şapte zile; să fie necurată ca în vremea sorocului ei”, Leviticul, 12:1-14

Ø „Dacă naşte o fată să fie necurată două săptămâni”, Leviticul, 12:4-7

Ø „Femeia care va avea o scurgere şi anume o scurgere de sânge din trupul ei să rămână şapte zile în necurăţia ei. Oricine se va atinge de ea va fi necurat până seara”, Leviticul, 15:20

Ø „Orice pat în care se va culca ea în timpul necurăţiei ei va fi necurat şi orice lucru pe care va şedea”, Leviticul 15:20

Ø „Dacă un om îşi va vinde fata ca roabă... Dacă nu va plăcea stăpânului ei care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea.... Dacă o dă de nevastă fiului său...”

Ø „Dacă un om care şi-a luat o nevastă şi s-a împreunat cu ea, o urăşte, apoi o învinuieşte de nelegiuire şi-i scoate nume rău, zicând: „Am luat pe femeia aceasta, m-am apropiat de ea şi n-am găsit-o fecioară”......” dacă faptul este adevărat, dacă fata n-a fost găsită fecioară, să scoată pe fată la uşa casei tatălui ei; să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate, şi să moară pentru că a săvârşit o mişelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. Să cureţi astfel răul din mijlocul tău”: Deuteronomul, 22: 13 -21

Ø „Când vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi, dacă Domnul îi dă în mâinile tale, şi vei lua prinşi din ei, poate că printre cei prinşi vei vedea o femeie frumoasă şi vei dori s-o iei de nevastă. Atunci s-o duci înăuntrul casei tale, ea să-şi radă capul şi să-ţi taie unghiile, să-şi lepede hainele pe care le purta când a fost prinsă...” Deuteronomul, 21:11-14

Ø „Dacă un om întălneşte o fată fecioară nelogodită, o apucă cu sila şi se culcă cu ea şi se întâmplă să fie prinşi, omul care s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei 50 de sicli de argint şi, pentru că a necinstit-o, s-o ia de nevastă”, Deuteronomul, 22:28-29

Ø “Găseşti un om de calitate într-o mie, dar nici unul dintre aceştia rari nu e femeie.” Ecleziastul 7:28

Ø “Mai bună e răutatea bărbaţilor decât bunătatea femeilor.” Ecleziastul 42:14

Frumos, nu?

Continue Reading